În perioada 7–8 mai, aula Academia Română găzduiește conferința „AI Beyond Humanity”, un eveniment dedicat reflecției asupra relației dintre inteligența artificială și condiția umană. Conferința este organizată de Master Communications International, cu sprijinul Academiei Române și al Academia Europaea, și reunește specialiști din România și din străinătate din domenii precum filozofia, educația, medicina, tehnologia și businessul.
Asistăm la o nouă revoluție tehnologică
Evenimentul nu își propune să analizeze stadiul tehnic actual al inteligenței artificiale, ci să discute poziționarea acesteia în raport cu omul contemporan, într-un moment în care IA este tot mai prezentă în viața profesională și socială. Participanții au subliniat că asistăm la o nouă revoluție tehnologică, comparabilă cu marile transformări industriale ale trecutului, dar însoțită de incertitudini profunde.
O primă problemă majoră este chiar definirea inteligenței artificiale. Gheorghe Ștefan, membru corespondent al Academiei Române, a atras atenția că nu putem defini IA fără a avea mai întâi o definiție clară a inteligenței umane, domeniu în care coexistă mai multe școli de gândire. El a subliniat că ne aflăm abia la începutul coabitării cu IA și că trebuie ținut cont de diferența de ritm dintre evoluția tehnosferei, care este accelerată, și cea a noosferei, care include omul și cultura.
Utilizarea inteligenței artificiale în educație și cercetare a fost abordată de Emil-Ioan Slușanschi, profesor la Politehnica București. Acesta a arătat că folosirea IA este inevitabilă, în condițiile în care pe internet există deja mai multe articole generate de algoritmi decât de autori umani. Totuși, studiile recente indică dificultăți crescute de concentrare și de învățare în rândul studenților care folosesc intensiv IA. Soluția propusă este dezvoltarea gândirii critice, în contextul în care IA lucrează exclusiv cu datele primite și poate produce concluzii eronate dacă informațiile inițiale sunt greșite. Profesorul a caracterizat IA drept „un exoschelet pentru minte”, util, dar dependent de discernământul utilizatorului.
La întrebarea fundamentală „Cât de inteligentă este inteligența artificială?”, Mircea Dumitru a oferit un răspuns tranșant: nu este inteligentă în sens uman. El a subliniat că nici inteligența și nici conștiința umană nu sunt pe deplin explicate, iar experiența senzorială subiectivă nu poate fi redusă la procese fizice și, prin urmare, nu poate fi reprodusă de IA. Explicarea conștiinței rămâne una dintre marile probleme ale cunoașterii contemporane.
Din perspectiva industriei tehnologice, Vasile Păiș, reprezentant al Adobe, a susținut că pot fi dezvoltate sisteme de inteligență artificială de încredere, cu condiția respectării unor principii clare: legalitate, etică și robustețe tehnică. Chiar și în aceste condiții, el a subliniat necesitatea existenței mai multor straturi de protecție pentru a preveni utilizările greșite sau abuzive.
Aplicarea IA în medicină a fost analizată de Andrei Păun, director la ICIA. Acesta a atras atenția asupra riscului de dependență a medicilor de soluțiile bazate pe IA, fenomen care poate duce la deprofesionalizare. În mod paradoxal, în anumite domenii, precum imagistica medicală cu raze X, introducerea IA a dus la creșterea timpilor de așteptare, nu la reducerea lor. De asemenea, problema confidențialității datelor medicale rămâne una sensibilă.
O perspectivă orientată spre mediul de afaceri a fost prezentată de Itai Green, de la Innovate Israel. Acesta a subliniat că inovația este vitală într-un context economic marcat de crize succesive, care forțează schimbarea mentalităților și a modelelor de business. Adaptarea continuă devine o condiție de supraviețuire, într-o lume în care stagnarea echivalează cu eliminarea.
În mediul universitar, efectele utilizării IA sunt deja vizibile, potrivit lui Gregory Claeys, profesor de gândire politică la Londra. El a arătat că mulți studenți ajung să delege procesul de învățare către IA, care nu are discernământ și poate genera informații eronate sau chiar inventate.
Conferința nu a urmărit formularea unor concluzii definitive, ci deschiderea unei dezbateri. Optimiștii susțin că inteligența artificială nu concurează omul, ci îl completează, crescând eficiența și optimizând procesele cognitive. Pesimiștii avertizează însă asupra riscurilor, de la dependența economică de infrastructuri greu de controlat până la pierderea autonomiei umane.
Mesajul comun al dezbaterilor a fost că o coabitare reală cu inteligența artificială presupune, înainte de toate, o mai bună înțelegere a propriei noastre naturi și o evoluție conștientă a societății, prin politici publice, educație și asumare colectivă. Dacă există voință în acest sens.
