În seara zilei de 30 iunie 2015, expira termenul pentru rambursarea unei tranșe de 1,6 miliarde de euro către FMI. Guvernul de la Atena, condus de Alexis Tsipras, nu a efectuat plata, transformând Grecia în prima economie avansată care intra în incapacitate de plată față de Fond. Era punctul culminant al unei crize a datoriilor suverane care zguduia zona euro din 2010. Contextul era exploziv: băncile grecești fuseseră închise, se introduseseră controale asupra capitalului, iar retragerile de la bancomate fuseseră limitate la 60 de euro pe zi. La doar câteva zile distanță, pe 5 iulie, grecii respingeau prin referendum condițiile creditorilor. Totuși, sub presiunea unei posibile ieșiri din euro ("Grexit"), guvernul a acceptat în cele din urmă un al treilea pachet de salvare, cu măsuri de austeritate și mai dure. Piețele europene au reacționat cu volatilitate, dar contagiunea către alte economii periferice a fost limitată — un semn că instituțiile zonei euro deveniseră mai reziliente decât în 2010-2012. Lecții pentru investitorul de azi: riscul suveran este real chiar și în economii dezvoltate, iar datoria publică excesivă poate genera crize de lichiditate bruște. Diversificarea geografică și atenția la sustenabilitatea fiscală a unei țări rămân esențiale. În plus, episodul arată cum reacțiile inițiale de panică pot crea oportunități pentru investitorii cu sânge rece, atâta timp cât instituțiile financiare dispun de plase de siguranță credibile.