Franța și Germania au ajuns la un compromis care ar putea schimba regulile jocului pentru industria auto europeană, conform 2eu.brussel. Cele două mari puteri industriale susțin flexibilizarea obiectivului de reducere a emisiilor de CO₂ pentru 2035 și introducerea unor măsuri prin care vehiculele și componentele fabricate în Europa să beneficieze de un avantaj. Acordul politic, anunțat pe 16 octombrie, nu schimbă deocamdată legislația UE, dar deschide calea unor negocieri decisive pentru viitorul sectorului.
Un compromis între motoarele termice și electrificare
În centrul înțelegerii se află obiectivul european pentru 2035, care prevede în prezent reducerea cu 100% a emisiilor medii de CO₂ ale autoturismelor și camionetelor noi, în raport cu nivelul de referință stabilit de legislație. Franța și Germania vor o abordare mai flexibilă, care să permită comercializarea unor modele cu motoare termice și după acest termen.
Potrivit detaliilor relatate despre acord, cele două țări susțin reducerea emisiilor medii ale flotelor de autoturisme noi cu 90%, fără obligația compensării suplimentare a celor 10% rămași. O asemenea formulă ar putea oferi constructorilor mai mult spațiu pentru menținerea unor modele hibride și cu motoare cu ardere internă, în paralel cu dezvoltarea gamei electrice.
Aceasta nu înseamnă însă că producătorii ar putea comercializa fără restricții orice automobil pe benzină sau motorină. Efectele concrete vor depinde de metodologia de calcul și de flexibilitățile care vor fi incluse în legislația finală.
„Fabricat în Europa”, o nouă prioritate industrială
Al doilea pilon al acordului este preferința pentru producția europeană. Parisul și Berlinul vor ca anumite scheme de sprijin public și achiziții să favorizeze vehiculele fabricate în Europa, precum și componentele provenite din lanțurile industriale europene.
Printre variantele prezentate în relatările despre compromis se numără praguri de conținut local de aproximativ 70% pentru componentele unui automobil, fără baterie, și de cel puțin 10% pentru conținutul european al bateriei. Aceste cifre nu sunt însă consacrate în declarația comună oficială și nu reprezintă, în acest moment, obligații juridice pentru constructori.
Miza este importantă: un automobil asamblat în Europa poate include baterii, sisteme electronice și alte componente produse în Asia sau în alte regiuni. Prin condiții legate de originea produselor, guvernele vor să stimuleze investițiile locale, să consolideze furnizorii europeni și să păstreze mai multe locuri de muncă pe continent.
O eventuală aplicare a acestor reguli va ridica însă și probleme privind costurile, disponibilitatea componentelor și relațiile comerciale cu partenerii din afara Uniunii Europene.
Germania obține flexibilitate, Franța insistă pe protejarea industriei
Compromisul reunește două priorități diferite. Germania a cerut mai multă libertate tehnologică pentru constructori, într-un moment în care tranziția către automobilele electrice pune presiune asupra unor modele de afaceri și investiții. Franța a insistat asupra protejării producției europene și asupra unor condiții care să împiedice direcționarea sprijinului public către vehicule cu un conținut industrial redus pe continent.
Acordul leagă cele două obiective: mai multă flexibilitate în privința tehnologiilor de propulsie, dar și măsuri care să încurajeze producția europeană. În discuție se află și posibilitatea includerii unor parteneri din afara UE, precum Regatul Unit, în anumite condiții de reciprocitate comercială.
Pentru companiile care își împart producția și furnizorii între mai multe țări europene, regulile finale privind originea componentelor ar putea avea efecte directe asupra costurilor și eligibilității pentru programele de sprijin.
Constructorii cer mai mult, ecologiștii avertizează
Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) a salutat compromisul franco-german ca pe un pas înainte în negocieri, dar a atras atenția că acesta nu include toate flexibilitățile solicitate de industrie. Printre propuneri se numără posibilitatea compensării unor emisii prin utilizarea materialelor cu amprentă redusă de carbon și calcularea performanțelor pe mai mulți ani, pentru a facilita tranziția către vehicule electrice.
Nici industria auto nu are o poziție uniformă. Producătorii care au investit masiv în electrificare au nevoie de predictibilitate pentru recuperarea investițiilor, în timp ce alți constructori solicită mai mult timp pentru adaptarea gamelor de modele și a capacităților de producție.
Organizațiile de mediu avertizează, la rândul lor, că relaxarea obiectivului pentru 2035 ar putea încetini electrificarea și ar reduce presiunea pentru investiții în baterii și infrastructura de încărcare. Susținătorii flexibilizării invocă, în schimb, costurile tranziției, cererea consumatorilor și necesitatea menținerii competitivității industriei europene în fața rivalilor internaționali.
Decizia finală aparține instituțiilor europene
Acordul dintre Paris și Berlin nu modifică automat regulile europene. Obiectivul de reducere cu 100% a emisiilor pentru autoturismele și camionetele noi din 2035 rămâne cel prevăzut de legislația în vigoare, până la adoptarea unor eventuale modificări.
Propunerile trebuie negociate la nivelul Uniunii Europene, iar forma finală va depinde de acordul instituțiilor europene competente. Vor trebui clarificate atât condițiile privind emisiile și tehnologiile de propulsie, cât și criteriile de origine pentru vehiculele și componentele care ar putea beneficia de sprijin public.
Pentru industria auto europeană, înțelegerea franco-germană reprezintă un semnal politic important, nu încă o victorie legislativă. Dacă va fi transformată în reguli obligatorii, aceasta ar putea oferi constructorilor mai multă flexibilitate și ar putea direcționa o parte mai mare a investițiilor către producția europeană. Rămâne însă de văzut dacă echilibrul dintre competitivitate, locuri de muncă și obiectivele climatice va fi suficient pentru a consolida industria fără a încetini tranziția tehnologică.