Un primar din Italia a renunțat timp de opt ani la salariul său, în valoare de 1.659 de euro brut pe lună, pentru ca banii să rămână la bugetul local. „A administra înseamnă a servi”, spune edilul unei comune cu doar 390 de locuitori.
Un gest rar întâlnit în administrația publică vine dintr-o mică localitate din nordul Italiei. Massimo Di Fazio, primarul comunei Triora, din provincia Imperia, a decis încă de la începutul primului mandat să nu își încaseze indemnizația de edil. De opt ani, banii care i s-ar fi cuvenit pentru funcția de primar rămân în bugetul local și sunt folosiți pentru lucrări de întreținere și pentru nevoile comunității. Di Fazio este primar din 2018 și se află acum la al doilea mandat. La alegerile din 2023 a fost singurul candidat, iar prezența la urne a ajuns la 74%.
A renunțat la aproximativ 160.000 de euro
Indemnizația brută a primarului este de 1.659 de euro pe lună. În cei opt ani în care a renunțat la remunerație, suma totală la care a ales să nu aibă acces ajunge la aproximativ 160.000 de euro, potrivit informațiilor publicate în presa italiană. Decizia nu a fost luată pentru imagine, susține edilul, ci din dorința de a direcționa banii către comunitatea pe care o administrează.
„A administra înseamnă a servi, și este mai bine ca banii destinați primarului să rămână în vistieria primăriei pentru a fi folosiți în lucrările de întreținere”, explică Massimo Di Fazio.
„M-am îndrăgostit de Triora”
Născut în 1973, la Sanremo, și cu origini în Abruzzo, Massimo Di Fazio este antreprenor în domeniul construcțiilor încă de la vârsta de 20 de ani.
Legătura sa cu Triora este una personală. Edilul spune că pasiunea pentru munte l-a făcut să aleagă localitatea drept casă pentru familia sa. „Încă din copilărie, muntele m-a vrăjit. De aceea m-am îndrăgostit de Triora. O legătură profundă care m-a determinat să o aleg ca locuință pentru familia mea”, a povestit primarul.
Triora are aproximativ 390 de locuitori, însă administrarea localității este departe de a fi simplă.
Comuna este a șaptea ca suprafață din Liguria și cuprinde 11 localități. Administrația trebuie să gestioneze 11 rețele de alimentare cu apă, 11 stații de epurare și kilometri de infrastructură montană. Resursele umane sunt, în schimb, extrem de limitate. Primăria are trei angajați, o secretară și un birou tehnic care funcționează doar 12 ore pe săptămână. În aceste condiții, primarul ajunge uneori să pună personal mâna la treabă pentru mici lucrări de întreținere și reparații.
A vrut să renunțe și la 500 de euro în plus
Recent, edilul a făcut un nou demers. El a solicitat Curții de Conturi un punct de vedere cu privire la efectele renunțării la salariul public și a cerut să poată dona comunității și o sumă suplimentară de 500 de euro. Suma nu fusese inclusă în acordul semnat în 2018, la alegerea sa în funcția de primar, iar Di Fazio a vrut ca și acești bani să ajungă la bugetul local. Însă Curtea de Conturi a respins însă solicitarea. „Mi s-a părut nedrept. Pentru o mică localitate montană, chiar și 100 de euro sunt vitale pentru comunitate”, a declarat primarul.
Diferența față de România
Gestul edilului italian contrastează puternic cu situația din administrația publică românească, unde funcția de primar este remunerată într-un mod nesimțit de mare, în funcție de categoria localității și de numărul de locuitori. Și nu numai că nu există un astfel de precedent, există cazuri în care primarii sau în judecată propriile primării pentru a-și mări lefurile.
În România, un primar de comună sau de oraș mic poate avea un venit de ordinul 10.000-15.000 de lei brut pe lună, în timp ce indemnizațiile edililor municipiilor și marilor orașe pot depăși 20.000 de lei brut lunar. Primarul general al Capitalei are o indemnizație brută de aproximativ 20.800 de lei pe lună.
