money.ro
🔔 Alerte
ActualitateEveline Păuna

România produce patriotism și importă aproape orice. Nota de plată: 22,44 miliarde de euro

Publicat la 13.10.2026, 08:11:23

Distribuie:WhatsAppFacebookX
România produce patriotism și importă aproape orice. Nota de plată: 22,44 miliarde de euro
DiscoverGoogle NewsSursă preferată

România este o țară care își iubește producătorii locali. Îi iubește în discursurile politicienilor, în campaniile publicitare, în fotografiile de la târgurile tradiționale și, mai ales, în perioadele electorale, când aproape orice candidat descoperă că roșia românească are gust de identitate națională. Ne place să vorbim despre cumpărarea produselor autohtone, despre salvarea industriei, despre fermierul român și despre necesitatea de a pune din nou economia pe picioare.

Problema este că, între două declarații de dragoste pentru producția internă, mergem la cumpărături. Iar acolo, realitatea economică are prostul obicei de a nu ține cont de discursuri. Datele publicate luni, 12 octombrie, de Institutul Național de Statistică arată că România a înregistrat un deficit comercial de 22,44 miliarde de euro în primele opt luni ale anului 2026, cu 307,2 milioane de euro mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. Am exportat bunuri în valoare de 65,82 miliarde de euro și am importat de 88,27 miliarde. Exporturile au crescut cu 4%, importurile cu 3,4%, ceea ce ar putea suna încurajator până când observăm că diferența dintre ele continuă să fie uriașă. Mai simplu spus, pentru fiecare 100 de euro încasați din exportul de mărfuri, România a cheltuit aproximativ 134 de euro pe importuri.

Nu este o fotografie a întregii economii și nici dovada că țara se află în pragul falimentului. Este însă o fotografie foarte clară a unui dezechilibru pe care îl discutăm de ani întregi, fără să reușim să-l corectăm decisiv. Și, poate mai deranjant decât numărul în sine, este sentimentul că am ajuns să o privim ca pe o fatalitate statistică. Încă un deficit, încă un comunicat, încă o explicație despre contextul internațional. Mergem mai departe. Următorul subiect.

Patriotismul economic se termină, de obicei, la casa de marcat

Românilor li se spune frecvent să cumpere produse românești. Este un îndemn simpatic, cu condiția ca produsele respective să existe, să fie disponibile, să aibă o calitate competitivă și să nu presupună un mic act de eroism financiar din partea cumpărătorului. Consumatorul poate fi patriot, dar nu este obligat să compenseze din propriul buzunar absența investițiilor, infrastructura insuficientă sau incapacitatea unor sectoare de a ajunge eficient pe piață.

Când un produs românesc costă mai mult decât unul importat, întrebarea nu ar trebui să fie imediat de ce cumpărătorul nu își iubește suficient țara. Ar trebui să ne întrebăm cât costă energia pentru producător, cât îl costă transportul, câte zile pierde în birocrație, cât de ușor obține finanțare și dacă are acces la tehnologia care i-ar permite să producă mai bine și mai ieftin. Patriotismul economic nu poate funcționa exclusiv ca obligație morală a clientului. Are nevoie și de o ofertă economică reală.

De altfel, România nu este o țară care nu produce nimic, oricât de bine ar suna uneori această exagerare în discursurile indignate. Avem industrie auto, componente, echipamente, producție agricolă, textile, mobilă, tehnologie și companii capabile să concureze pe piețe externe. Tocmai de aceea, problema este mai interesantă și mai serioasă decât caricatura unei națiuni care doar consumă. Producem, exportăm, suntem integrați în lanțuri europene de valoare. Dar cumpărăm din exterior mult mai mult decât vindem.

Diferența dintre cele două realități nu poate fi rezolvată cu o campanie de afișe pe care scrie „Cumpără românește”. Dacă ar fi fost atât de simplu, am fi avut excedent comercial încă de la primele bannere.

Vindem mult, cumpărăm și mai mult. Inclusiv în domeniile în care avem industrie

Cifrele INS contrazic și tentația de a împărți economia în două categorii confortabile: noi, producătorii, și ei, cei de la care importăm. Mașinile și echipamentele de transport au reprezentat 45,5% din exporturile României în primele opt luni ale anului, dar și 36,6% din importuri. În valoare absolută, am exportat aproape 30 de miliarde de euro în această categorie și am importat peste 32 de miliarde.

Este una dintre particularitățile economiei moderne: o fabrică românească poate exporta produse finite și poate importa simultan componente, utilaje sau materii prime necesare producției. O mașină fabricată aici nu se naște exclusiv din resursele aflate în interiorul granițelor. Iar aceasta nu este o rușine națională, ci felul în care funcționează o mare parte a industriei europene.

Întrebarea relevantă este câtă valoare adăugată reușim să păstrăm în România. Cât din produsul final reprezintă muncă bine plătită, cercetare, inginerie, tehnologie și proprietate intelectuală dezvoltate aici? Cât de mult din succesul exporturilor noastre se traduce în companii românești mai puternice și în capacitatea de a crea produse proprii, nu doar de a executa eficient o etapă dintr-un proces conceput în altă parte?




Am învățat să fim o verigă utilă în economia europeană. Următorul pas ar fi să devenim, mai des, și cei care proiectează lanțul

Țara grâului și a roșiilor are încă nevoie de o lecție despre valoarea adăugată. Există o contradicție pe care românii o înțeleg instinctiv, chiar dacă nu o numesc în termeni economici. Suntem o țară cu resurse agricole importante și, totuși, ne întâlnim frecvent în magazine cu produse alimentare venite de la sute sau mii de kilometri. Explicația nu este că România ar trebui să cultive absolut tot, indiferent de climă sau de eficiența economică. Explicația ține de felul în care transformăm producția primară în produse cu valoare mai mare și de capacitatea de a le aduce constant pe raft.

Datele pentru primele opt luni ale anului arată că România a exportat alimente și animale vii de aproximativ 5,31 miliarde de euro, dar a importat produse din aceeași categorie de circa 7,60 miliarde. Exporturile au crescut, importurile au scăzut ușor, ceea ce reprezintă o evoluție favorabilă. Dezechilibrul rămâne însă semnificativ.

Aici se află una dintre marile teme economice ale României: nu este suficient să avem pământ, ferme și producție agricolă. Avem nevoie de procesare, depozitare, logistică, contracte stabile, cooperative funcționale și acces la distribuție. Avem nevoie ca valoarea să fie creată aici, nu doar materia primă să plece de aici. Nu pentru că exportul de materii prime ar fi greșit în sine, ci pentru că o economie care reușește să le transforme în produse competitive are mai multe șanse să creeze locuri de muncă bine plătite și afaceri rezistente.

Altfel, riscăm să rămânem foarte mândri de recolte și foarte interesați de etichetele produselor procesate în altă parte. O relație sentimentală cu agricultura, completată de una comercială cu industria alimentară a vecinilor.

Dacă discuția despre deficit se oprește la roșii, mere și biscuiți, ratăm o parte importantă a problemei. România importă cantități semnificative de combustibili, produse chimice, echipamente și alte bunuri esențiale funcționării economiei.

În primele opt luni din 2026, importurile de combustibili, lubrifianți și produse derivate au ajuns la aproximativ opt miliarde de euro, în timp ce exporturile din aceeași categorie au fost de 4,25 miliarde. În cazul produselor chimice, diferența este și mai mare: aproximativ 13,28 miliarde de euro la importuri, față de 3,85 miliarde la exporturi.

Aceste cifre spun o poveste mai puțin fotogenică decât aceea a legumelor românești. Nu poți înlocui importurile strategice doar rugând populația să cumpere mai responsabil. Ai nevoie de investiții industriale, de energie competitivă, de infrastructură și de politici suficient de coerente încât o companie să poată lua astăzi o decizie care va produce rezultate peste zece ani.

Putem organiza câte festivaluri ale produsului românesc dorim. Dacă energia rămâne scumpă sau insuficientă, dacă investițiile industriale se împiedică de incertitudine și dacă producătorii locali nu pot concura în condiții rezonabile, patriotismul economic va continua să arate excelent pe afișe și mult mai modest în statisticile comerciale.

Europa ne este piață, furnizor și oglindă

Peste 70% din comerțul exterior al României se desfășoară cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. În primele opt luni ale anului, am exportat către piața europeană bunuri în valoare de aproximativ 47,15 miliarde de euro și am importat din UE de 64,02 miliarde. Nu vorbim, așadar, despre o economie izolată, care ar putea să-și rezolve problemele prin ridicarea imaginară a unor bariere și întoarcerea la autosuficiență.

Dimpotrivă. Suntem parte a uneia dintre cele mai mari piețe ale lumii, iar acesta este un avantaj enorm. Avem acces la clienți, capital, tehnologie și parteneriate pe care generațiile anterioare de antreprenori români nici nu le puteau imagina. Problema este cât de bine folosim acest acces.

A importa din Germania, Franța, Italia sau Polonia nu este o înfrângere patriotică. A nu reuși, în schimb, să construiești suficientă capacitate de producție competitivă pentru a vinde mai mult pe aceleași piețe este o problemă economică legitimă. Iar răspunsul nu poate fi să cumpărăm mai puțin din Europa doar pentru că ne supără cifrele. Ar trebui să producem mai bine pentru Europa și pentru restul lumii.

Este mai greu decât să rostim un discurs despre suveranitate economică. Necesită investiții, predictibilitate, educație tehnică, administrație competentă și o relație mai matură între stat și mediul privat. Adică tocmai lucrurile care nu încap întotdeauna într-un slogan electoral.

Deficitul comercial nu este, prin definiție, dovada unei economii ratate. Unele importuri sunt investiții în productivitatea viitoare: utilaje, tehnologii, echipamente fără de care producția locală nu ar putea crește. O economie care se dezvoltă poate avea perioade în care cumpără masiv din exterior. De asemenea, balanța comercială a bunurilor nu surprinde întreaga activitate economică a unei țări, inclusiv comerțul cu servicii.

Dar România nu își poate permite nici să folosească aceste explicații drept scuză permanentă pentru orice dezechilibru. Un deficit de 22,44 miliarde de euro în opt luni merită mai mult decât constatarea că exporturile au crescut și ele. Merită întrebarea dacă investițiile pe care le facem astăzi vor reduce vulnerabilitățile de mâine sau dacă ne pregătim doar să repetăm aceeași statistică, la valori nominale mai mari.

Nu avem nevoie să producem orice, cu orice preț. Nicio economie competitivă nu funcționează astfel. Avem nevoie să identificăm domeniile în care putem crea valoare, să susținem investițiile viabile, să eliminăm obstacolele inutile și să tratăm industria, agricultura și energia ca pe părți ale aceleiași economii, nu ca pe trei teme separate de conferință.

Mai ales, avem nevoie să încetăm să confundăm dragostea pentru producătorul român cu obligația acestuia de a se descurca singur. Este foarte ușor să ceri populației să cumpere românește. Este mult mai greu să construiești o economie în care alegerea unui produs românesc să fie firească, nu militantă. În care fermierul să poată livra constant, industria să aibă energie competitivă, antreprenorul să știe ce taxe va plăti și peste doi ani, iar investitorul să nu considere predictibilitatea legislativă un lux rezervat altor țări.

Cei 22,44 miliarde de euro nu sunt o factură care va apărea mâine în cutia poștală a fiecărui român. Sunt însă măsura unui dezechilibru care ne spune ceva despre felul în care funcționează economia și despre vulnerabilitățile pe care le-am lăsat să se acumuleze. Nu este nevoie să ne speriem de fiecare import. Ar fi util, în schimb, să ne întrebăm mai des ce am putea produce competitiv aici și de ce nu o facem deja. Când construiești o fabrică, nu doar o promiți. Când ajuți un producător să ajungă pe piață, nu doar te fotografiezi cu el.

România nu trebuie să înceteze să importe. Trebuie să învețe să exporte mai multă valoare.

Până atunci, vom continua să ne declarăm dragostea pentru economia națională cu o pasiune admirabilă. Preferabil la un eveniment organizat cu echipamente importate, transmis de pe telefoane importate și încheiat cu o cafea preparată într-un aparat importat. Iar la plecare, firește, vom lua și o sacoșă pe care scrie „Susținem producătorii români”. Sperăm doar să fi fost fabricată aici.



Articole înrudite

Cele mai citite

  1. 1Mama lui Marian Oprișan, pensionara cu venituri de 4 milioane de euro. Cum au ajuns banii, mașinile și proprietățile familiei pe numele acesteia
  2. 2Salonul Kulturhaus 01 își deschide porțile pe 21 noiembrie. Peste 400 de lucrări și un experiment despre accesul la artă
  3. 3Internetul se oprește, băncile se blochează? Adevărul din spatele „apocalipsei digitale” anunțate pentru 17 noiembrie
  4. 4Șeful STB încasa 9.000 de euro pe lună, iar un director avea și salariu, și pensie. Compania are datorii de miliarde de lei
  5. 5Robert Negoiță vrea să transforme Parcul Pantelimon în Disneyland de București. Telegondolă, rollercoaster și grotă cu pirați, pe bani publici

Newsletter zilnic money.ro

Știrile care contează și piețele, în fiecare dimineață, în 2 minute.

Urmărește pe DiscoverUrmărește pe Google NewsAdaugă ca sursă preferată