O analiză realizată de Hardy Schloer, invitat să susțină o prezentare la Conferința Internațională AI Beyond Humanity (7–8 mai), organizată la Academia Română, avertizează că lumea traversează cel mai grav șoc energetic din epoca modernă. Raportul său, Global Supply-Chain Disruption from the Closure of the Strait of Hormuz, datat 2 aprilie 2026, descrie un lanț de efecte economice și geopolitice cu impact sistemic, comparabil și chiar mai sever decât criza petrolului din 1973.

Hardy Schloer despre închiderea Strâmtorii Hormuz

Începând cu 28 februarie 2026, Strâmtoarea Hormuz a devenit practic inaccesibilă transportului comercial, în urma operațiunilor militare SUA–Israel împotriva Iranului. Traficul de nave comerciale a scăzut cu 90–95%. Iranul permite doar tranzite limitate, percepând taxe raportate de până la 2 milioane de dolari pe navă. Această blocare afectează una dintre cele mai sensibile artere ale economiei globale.

Șocul energetic global

Aproximativ 20% din petrolul mondial tranzitează în mod normal Hormuz. Chiar și cu utilizarea conductelor alternative, lipsesc de pe piață circa 10 milioane de barili pe zi, adică aproape 10% din cererea globală. Impactul depășește criza petrolului din 1973, atât ca amploare, cât și ca viteză de propagare. Prețurile discutate pe piețe variază între 150 și 200 de dolari pe baril. Costurile de transport maritim au crescut de cinci ori, iar asigurările de risc de război de zece ori.

Lanțuri de aprovizionare multiple afectate

Criza nu se limitează la petrol. Este vorba despre o perturbare generalizată a fluxurilor de materii prime. Sectorul energetic este lovit prin petrol și LNG, aproximativ 20% din comerțul global de gaz natural lichefiat fiind legat de Golf. Agricultura este afectată prin deficitul de îngrășăminte, cu 15% din amoniac și 21% din uree provenind din exporturi din Golf. Industria resimte lipsuri în aluminiu, petrochimie, mase plastice, oțel și heliu. Aceste blocaje creează riscuri directe pentru securitatea alimentară și pentru producția industrială globală.

Criza aviației

Prețul combustibilului de aviație a crescut de la 96 la 197 de dolari pe baril. Primele 20 de companii aeriene la nivel global au pierdut deja aproximativ 53 de miliarde de dolari din capitalizarea bursieră. Dacă nivelurile actuale se mențin, mii de aeronave riscă să fie consemnate la sol, cu efecte în lanț asupra turismului și comerțului.

Țările cele mai expuse

Asia este regiunea cea mai vulnerabilă, deoarece importă majoritatea energiei din Golf. China, India, Japonia și Coreea de Sud absorb împreună aproximativ 69% din exporturile de țiței care tranzitează Hormuz. Efectele sunt deja vizibile: raționalizarea carburanților în unele state din Asia de Sud-Est, măsuri de urgență energetică în Europa și creșteri accelerate ale prețurilor la benzină în Statele Unite.

Consecințe economice globale

Raportul avertizează asupra riscului de stagflație globală, combinația periculoasă dintre inflație ridicată și încetinire economică. Printre scenariile probabile se numără recesiuni regionale sau globale, inflație alimentară cauzată de lipsa îngrășămintelor, reduceri ale producției industriale și perturbări majore ale comerțului internațional.

Cronologia impactului

Pe termen imediat, în următoarele trei luni, se anticipează extinderea raționalizării combustibililor, o criză profundă în aviație, afectarea sezonului agricol prin lipsa îngrășămintelor și primele opriri industriale.
Pe termen scurt, între trei și douăsprezece luni, riscul de recesiune globală crește, inflația alimentară atinge un vârf, iar consumul de energie este forțat să scadă.
Pe termen mediu, între unu și trei ani, sunt așteptate noi conducte, rute alternative, relocarea sau diversificarea lanțurilor de aprovizionare și investiții accelerate în energie regenerabilă și nucleară.
Pe termen lung, după trei ani, dependența de Strâmtoarea Hormuz se reduce structural, iar sistemele globale de energie și comerț se transformă permanent.

Câștigători și perdanți

Printre cei mai mari perdanți se numără economiile asiatice dependente de importuri energetice, companiile aeriene, industria turismului, țările în curs de dezvoltare afectate simultan de inflația alimentară și energetică, precum și sectoarele manufacturiere dependente de inputuri din Golf.
De cealaltă parte, potențiali câștigători sunt Rusia, alți producători de petrol din afara Golfului, sectorul energiilor regenerabile și dezvoltatorii de infrastructură și conducte.

Hardy Schloer califică această criză drept una transformativă. Nu este un simplu șoc temporar, ci un eveniment care poate redesena definitiv comerțul energetic global, accelera tranziția energetică și forța statele să își regândească strategiile de securitate energetică și lanțurile de aprovizionare.

În termeni simpli, închiderea Strâmtorii Hormuz a declanșat cel mai mare șoc de ofertă energetică din istoria modernă, cu efecte în cascadă asupra petrolului, alimentelor, aviației, industriei și economiei globale.

Hardy Schloer este analist geopolitic și strategic, specializat în riscuri sistemice globale, securitate energetică și transformări ale lanțurilor de aprovizionare. Activitatea sa se concentrează pe intersecția dintre geopolitică, economie și tehnologii emergente, cu accent pe modul în care șocurile geopolitice pot declanșa efecte în cascadă asupra piețelor globale și stabilității economice.

Este cunoscut pentru analizele sale prospective privind crizele energetice, reconfigurarea rutelor comerciale și impactul strategic al conflictelor regionale asupra economiei mondiale. Prin rapoartele și intervențiile sale publice, Hardy Schloer avertizează frecvent asupra vulnerabilităților structurale ale globalizării și asupra necesității ca statele și companiile să își regândească strategiile de reziliență și securitate economică. Hardy Schloer este inventatorul iCloud și unul dintre cei mai mari specialiști în inteligență artificială din lume.