În contextul incertitudinilor generate de pozițiile președintelui american Donald Trump față de angajamentele Alianței, statele europene accelerează construirea unui „plan B”: consolidarea capacităților militare proprii, fără a rupe însă legătura strategică cu Statele Unite.

Europa se pregătește pentru un scenariu cu implicare americană redusă

Deși liderii Alianței insistă public că SUA rămân pilonul central al NATO, numeroase capitale europene acționează deja pe baza ipotezei unei retrageri treptate a prezenței militare americane în Europa. Această abordare este determinată nu doar de personalitatea lui Donald Trump, ci de o tendință mai amplă a Washingtonului de a-și redistribui resursele strategice către alte regiuni ale lumii.

Presiunile administrației Trump și noua țintă istorică de cheltuieli

Donald Trump a criticat constant statele europene pentru nivelul redus al cheltuielilor de apărare și a pus sub semnul întrebării aplicarea automată a articolului 5 privind apărarea colectivă. După revenirea sa la Casa Albă, mesajul a devenit explicit: Europa trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru securitatea proprie.

În acest context, Pentagonul a anunțat retrageri și ajustări de trupe în Germania și Polonia, precum și o reevaluare a capacităților militare americane puse la dispoziția NATO. La summitul precedent, statele membre au convenit asupra unei ținte ambițioase: cheltuieli pentru apărare și securitate de până la 5% din PIB până în 2035.

O transformare structurală, nu doar politică

Experții în securitate avertizează că schimbarea nu este conjuncturală. Potrivit analistei Claudia Major, de la German Marshall Fund, Alianța traversează o transformare structurală pe termen lung, care poate fi gestionată, dar nu evitată.

Europa a început deja să compenseze parțial retragerea americană: Germania și-a majorat substanțial bugetul militar, iar statele de pe flancul estic al NATO se află printre cele mai mari investitoare în apărare, raportat la dimensiunea economiilor lor. Totuși, în domenii-cheie – rachete cu rază lungă, transport strategic, sisteme avansate de comandă și control – dependența de SUA va persista încă ani buni.

Prezența militară americană rămâne decisivă

În pofida discursului despre autonomie strategică, realitatea militară nu s-a schimbat radical. Statele Unite mențin aproximativ 80.000 de militari în Europa, iar descurajarea nucleară americană continuă să fie considerată principalul garant al securității NATO.

Au apărut însă ajustări la nivel de comandă: tot mai multe structuri regionale sunt conduse de ofițeri europeni, deși poziția de comandant suprem al forțelor aliate din Europa rămâne ocupată de un general american.

Summitul de la Ankara și „planul B” european

Potrivit diplomaților implicați în pregătirea reuniunii, declarația finală a summitului de la Ankara va sublinia conceptul unei „Europe mai puternice într-un NATO mai puternic”, evitând orice semnal de ruptură cu Washingtonul.

În paralel, liderii europeni analizează aprofundarea cooperării militare cu Ucraina. În condițiile în care aderarea Kievului la NATO rămâne blocată, accentul se mută pe integrarea treptată a Ucrainei în arhitectura de securitate europeană, prin Uniunea Europeană și parteneriate militare consolidate.

Summitul NATO de la Ankara nu marchează sfârșitul relației transatlantice, dar confirmă o realitate nouă: Europa nu mai poate miza exclusiv pe protecția americană. „Planul B” nu înseamnă ieșirea din NATO, ci maturizarea strategică a continentului, într-o lume în care predictibilitatea Statelor Unite nu mai poate fi considerată garantată.