În urmă cu doar câțiva ani, Ungaria avea una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Uniunea Europeană.
În 2023, scumpirile au ajuns aproape de 26%, afectând puternic puterea de cumpărare a populației. În septembrie 2026, situația s-a schimbat radical- inflația anuală a coborât la 1,6%, în timp ce în România a ajuns la 6,61%, potrivit datelor oficiale. Astfel, ritmul anual al scumpirilor din România este de aproximativ patru ori mai mare decât cel din țara vecină. Diferența ridică întrebări despre măsurile economice adoptate la Budapesta și despre motivele pentru care inflația continuă să pună presiune pe bugetele românilor. În România, rata anuală a inflației a scăzut de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, după care a urcat din nou în septembrie, conform Institutului Național de Statistică (INS).

Cum a ajuns Ungaria de la inflație record la scumpiri de numai 1,6%
Criza inflaționistă din Ungaria a fost alimentată de mai mulți factori- cheltuieli bugetare ridicate, deficite mari, deprecierea forintului și scumpirea importurilor, inclusiv a energiei. În același timp, primele intervenții ale autorităților asupra prețurilor nu au reușit să elimine dezechilibrele dintre cerere, ofertă și costurile comercianților. Guvernul condus de Viktor Orban a introdus plafonări pentru unele alimente de bază și pentru carburanți, precum și măsuri de limitare a prețurilor la energie. Aceste intervenții au urmărit să protejeze populația de scumpiri, dar au avut și efecte secundare. Atunci când prețurile unor produse sunt limitate administrativ, comercianții pot încerca să recupereze o parte din costuri prin alte produse, ceea ce riscă să mute presiunea inflaționistă în alte zone ale economiei. Ulterior, condițiile economice s-au îmbunătățit, inclusiv pe fondul aprecierii forintului. O monedă mai puternică reduce costul bunurilor importate și poate tempera scumpirile la materii prime și produse energetice. La rândul său, politica monetară a băncii centrale a contribuit la limitarea presiunilor asupra prețurilor. Scăderea inflației nu poate fi atribuită unei singure măsuri guvernamentale. Evoluția monedei naționale, prețurile internaționale, politica monetară și efectele de bază statistice au contribuit, în proporții diferite, la rezultatul actual.





