Europa se confruntă cu deficite persistente de personal în educație, sănătate și tehnologia informației. Profesorii sunt printre angajații cel mai greu de găsit în 21 de țări, iar specialiștii din domeniul sănătății și asistenții medicali sunt deficitari în majoritatea statelor analizate de OCDE. La polul opus, muncitorii necalificați și ajutoarele în prepararea alimentelor sunt, în general, mai ușor de recrutat.
Deficitul de personal apare într-un moment paradoxal pentru piața muncii: în timp ce angajatorii nu reușesc să ocupe numeroase posturi, tinerii absolvenți întâmpină dificultăți tot mai mari în găsirea unui loc de muncă. OCDE a constatat că diferența dintre rata șomajului în rândul tinerilor absolvenți și cea înregistrată în rândul populației de vârstă activă s-a accentuat în țările analizate. La rândul său, Banca Centrală Europeană observă că perspectivele de angajare pentru tineri în zona euro s-au deteriorat începând din 2023.
1. Profesorii, deficitari în 21 de țări
Cadrele didactice se numără printre categoriile profesionale cel mai greu de recrutat în Europa. Potrivit clasificării OCDE, profesorii se află în primele cinci ocupații deficitare în 13 țări, iar analiza mai largă arată că sunt greu de găsit în 21 dintre cele 27 de state analizate.
În celelalte șase țări – Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Spania și Turcia – situația din învățământ este considerată, în linii mari, echilibrată.
Problema nu se rezumă la salarii. Daniel Wisniewski, secretarul general al Federației Europene a Angajatorilor din Educație, atrage atenția că profesia didactică a devenit tot mai complexă. Profesorii trebuie să gestioneze instrumente digitale, să adapteze activitatea la clase mai incluzive și să preia responsabilități suplimentare privind bunăstarea elevilor. În același timp, sarcinile administrative s-au înmulțit.
Salariile competitive rămân importante, dar la fel de relevante sunt condițiile de muncă, autonomia profesională, posibilitățile de dezvoltare a carierei și calitatea conducerii școlilor. Toate acestea influențează atât decizia de a intra în profesie, cât și disponibilitatea cadrelor didactice de a rămâne în sistem.
2. Specialiștii din sănătate, greu de găsit în aproape toată Europa
Personalul medical se confruntă cu unele dintre cele mai mari deficite de pe piața muncii europene. Specialiștii din domeniul sănătății sunt greu de recrutat în 23 dintre cele 27 de țări analizate de OCDE. În cazul personalului medical cu studii postliceale și al asistenților medicali, deficitul este semnalat în câte 21 de state.
Reprezentanții Federației Europene a Asociațiilor de Asistenți Medicali (EFN), Paul De Raeve și Manuel Ballotta, explică această situație prin dificultățile tot mai mari cu care se confruntă personalul medical. Numărul ridicat de pacienți raportat la fiecare asistent, condițiile de muncă nesigure și problemele de sănătate mintală reduc atractivitatea profesiei.
La acestea se adaugă salariile mici, perspectivele limitate de carieră, lipsa recunoașterii profesionale și expunerea frecventă la hărțuire și violență.
Nici medicii nu sunt feriți de presiuni. Ole Johan Bakke, președintele Comitetului Permanent al Medicilor Europeni, spune că personalului medical i se cere tot mai des să compenseze lipsa de personal prin ore suplimentare și volume mai mari de muncă. Violența împotriva cadrelor medicale agravează situația și contribuie la epuizarea profesională.
3. Specialiștii IT, căutați, dar nu în toate țările
Specialiștii în tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) se află și ei printre categoriile profesionale greu de recrutat. Aceștia apar în primele cinci ocupații deficitare în 12 țări.
Totuși, situația diferă semnificativ în funcție de stat. În Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Suedia, piața muncii pentru specialiștii TIC este considerată, în linii mari, echilibrată. În Austria, Elveția și Regatul Unit, OCDE identifică chiar un surplus de lucrători în acest domeniu.
Diferențele arată că cererea de personal depinde de structura economiei fiecărei țări, dar și de oferta de lucrători și de condițiile oferite de angajatori.
4. Managerii și specialiștii în afaceri și administrație
Managerii se află printre primele cinci categorii profesionale cel mai greu de recrutat în șapte țări. Specialiștii în afaceri și administrație apar în același clasament în șase state.
Tot în câte șase țări sunt deficitari lucrătorii din domeniul îngrijirii personale și personalul medical cu studii postliceale. Datele arată că lipsa de personal nu se limitează la câteva profesii foarte specializate, ci afectează și servicii esențiale pentru funcționarea economiei și a sistemelor publice.
5. Muncitorii necalificați și ajutoarele în bucătărie, ceva mai ușor de găsit
La polul opus, muncitorii necalificați sunt printre categoriile profesionale mai ușor de recrutat în 21 de țări. Urmează ajutoarele în prepararea alimentelor, în 17 state, și lucrătorii în ocupații elementare, în 16 țări. Lucrătorii din vânzări și alți angajați de birou sunt relativ ușor de găsit în câte 15 state.
Există însă și excepții importante. În Norvegia, muncitorii necalificați sunt cel mai greu de recrutat, deși în majoritatea statelor analizate această categorie este relativ ușor de găsit. În Spania, ajutoarele în prepararea alimentelor reprezintă categoria cu cele mai mari dificultăți de recrutare, iar în Franța aceeași situație se întâlnește în cazul lucrătorilor în ocupații elementare.
Deficitul de personal devine o problemă structurală
Diferențele dintre țări sunt influențate de structura economiilor, de nivelul salariilor și de disponibilitatea lucrătorilor. Potrivit explicațiilor oferite de OCDE, economiile cu sectoare industriale puternice se pot confrunta cu lipsuri de personal în ocupații care necesită un nivel mediu de calificare, precum montatorii și operatorii de utilaje.
Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) avertizează însă că deficitele de forță de muncă din Europa au devenit tot mai degrabă structurale decât temporare. Schimbările demografice, nepotrivirea dintre competențele disponibile și cele cerute de angajatori, calitatea locurilor de muncă și mobilitatea limitată a lucrătorilor contribuie la această situație.
Pia-Johanna Fallström, purtătoare de cuvânt a ELA, subliniază că numeroase ocupații deficitare într-o țară pot înregistra surplus de personal în alta. O mai bună pregătire profesională, condiții de muncă mai atractive și facilitarea mobilității echitabile a lucrătorilor ar putea contribui la reducerea acestor dezechilibre.
În acest context, problema pieței muncii europene nu este doar lipsa oamenilor, ci și dificultatea de a-i pregăti, atrage și păstra în profesiile de care economiile au cea mai mare nevoie.
Imagine: magnific.com