Germania, Austria, Grecia, Danemarca și Olanda pregătesc un acord prin care migranții ale căror cereri de azil au fost respinse ar putea fi transferați în Rwanda, într-un centru specializat în procedurile de returnare.
Inițiativa marchează o schimbare importantă în politica europeană privind migrația și ar putea deveni operațională în 2027. Proiectul ridică însă întrebări legate de costuri, respectarea drepturilor omului și responsabilitatea statelor europene pentru persoanele trimise în afara Uniunii Europene. Europa pregătește o nouă strategie pentru gestionarea migrației ilegale, iar una dintre cele mai controversate inițiative vine din partea a cinci state membre ale Uniunii Europene. Germania, Austria, Grecia, Danemarca și Olanda vor să trimită în Rwanda migranții care nu mai au dreptul legal de a rămâne pe teritoriul european. Planul vizează înființarea unui centru de returnare în statul african, unde ar urma să fie transferate persoane ale căror cereri de azil au fost respinse și care au epuizat toate căile legale prin care puteau contesta decizia autorităților. Acordul urmează să fie anunțat la Viena, în cadrul discuțiilor dintre reprezentanții celor cinci guverne și oficialii rwandezi. Potrivit informațiilor publicate de Reuters și Euronews pe 16 noiembrie 2026, proiectul ar putea începe cu o etapă-pilot, iar primele transferuri sunt așteptate în 2027.
Cei cinci membri ai UE care vor să trimită migranți în Africa
Inițiativa este susținută de Germania, Austria, Grecia, Danemarca și Olanda, state care au anunțat încă din septembrie că lucrează la un acord cu o țară din afara Uniunii Europene pentru înființarea unor centre de returnare. Rwanda a devenit principala opțiune pentru găzduirea unui astfel de centru, după mai multe luni de negocieri.Spre deosebire de procedurile obișnuite de expulzare, prin care migranții sunt trimiși în țările lor de origine, noul mecanism presupune transferul într-un stat terț. Practic, o persoană care nu mai are dreptul să rămână în Germania, Austria, Grecia, Danemarca sau Olanda ar putea ajunge în Rwanda, chiar dacă nu are nicio legătură cu această țară. Autoritățile europene susțin că mecanismul ar putea contribui la accelerarea returnărilor și la descurajarea migrației ilegale. Potrivit informațiilor Reuters, primul centru ar urma să funcționeze inițial ca proiect-pilot, cu o capacitate de câteva sute de persoane. Primele transferuri ar putea avea loc în primăvara sau vara anului 2027.
Ce se va întâmpla cu migranții ajunși în Rwanda
Centrul din Rwanda ar urma să funcționeze ca un spațiu de găzduire și integrare, nu ca o închisoare, potrivit informațiilor apărute în presa internațională. Persoanele transferate ar putea primi drept de ședere și permise de muncă, astfel încât să aibă posibilitatea de a se integra în societatea rwandeză și de a intra pe piața muncii. Totuși, există o problemă importantă: nu este clar cât timp ar putea rămâne aceste persoane în Rwanda și ce se va întâmpla cu cele care nu pot sau nu doresc să se întoarcă în țările de origine. În mod normal, centrele de returnare sunt destinate persoanelor care așteaptă să fie repatriate. În cazul proiectului discutat cu Rwanda, însă, există riscul ca unele persoane să rămână blocate într-o situație incertă, fără o perspectivă clară privind destinația finală. Cele cinci state europene ar urma să suporte costurile transferurilor și ale găzduirii migranților. Deocamdată, nu au fost prezentate public estimări clare privind valoarea totală a proiectului sau eventualele beneficii financiare pe care le-ar putea primi Rwanda.
De ce a ales Europa Rwanda și ce legătură are cu planul abandonat de Marea Britanie
Rwanda nu este la prima experiență de acest fel. În 2022, guvernul britanic a încheiat un acord cu autoritățile de la Kigali pentru transferul solicitanților de azil în statul african. Planul britanic a fost însă abandonat după ce Curtea Supremă a Regatului Unit a stabilit, în 2023, că schema era ilegală, din cauza riscului ca persoanele transferate să fie expuse unor încălcări ale drepturilor fundamentale. Noul proiect european este diferit. Acesta nu vizează persoanele ale căror cereri de azil sunt încă analizate, ci migranții care au primit o decizie definitivă de respingere și au epuizat căile legale de contestare. Cu toate acestea, asemănările cu planul britanic sunt evidente, iar alegerea Rwandei readuce în discuție controversele privind transferul migranților în state cu care aceștia nu au nicio legătură.
Consiliul Europei avertizează asupra riscurilor pentru drepturile omului
Inițiativa celor cinci state nu este lipsită de controverse. Organizațiile pentru drepturile omului au atras atenția că transferarea migranților în țări terțe poate crea probleme serioase în ceea ce privește protecția juridică și accesul la mecanisme de contestare. În iulie 2026, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Michael O'Flaherty, a transmis scrisori miniștrilor responsabili de migrație din Austria, Danemarca, Germania, Grecia și Olanda, solicitând garanții clare privind respectarea drepturilor fundamentale. Oficialul a cerut evaluări independente ale riscurilor, monitorizarea continuă a centrelor, acorduri obligatorii din punct de vedere juridic și posibilitatea unui control parlamentar și judiciar. Consiliul Europei avertizează că astfel de centre pot genera riscuri importante pentru drepturile omului, mai ales în situațiile în care persoanele transferate nu au acces efectiv la căi de atac sau la protecție juridică. De altfel, și Organizația Națiunilor Unite a atras atenția asupra riscurilor pe care le presupune transferarea migranților în țări cu care nu au o legătură reală.
Ce prevede noua legislație europeană privind returnarea migranților
Proiectul celor cinci state vine într-un moment în care Uniunea Europeană își înăsprește mecanismele de returnare a persoanelor care nu au dreptul să rămână pe teritoriul său.
La 1 octombrie 2026, Consiliul Uniunii Europene a aprobat noile reguli privind returnarea cetățenilor din afara UE care nu au drept legal de ședere. Regulamentul permite statelor membre să înființeze centre de returnare în țări din afara Uniunii Europene, în baza unor acorduri cu statele gazdă. Există însă condiții importante. Țara în care sunt transferate persoanele trebuie să respecte standardele internaționale privind drepturile omului și principiul nereturnării forțate către un stat în care acestea ar putea fi persecutate sau supuse unor tratamente inumane. Minorii neînsoțiți sunt excluși din astfel de acorduri. Potrivit Consiliului UE, aproximativ două treimi dintre persoanele care primesc ordin să părăsească Uniunea Europeană nu pleacă efectiv. Tocmai această problemă se află în centrul noii strategii europene, scrie AFP.

Dacă proiectul va fi pus în aplicare, Rwanda ar putea deveni primul stat din afara Uniunii Europene care găzduiește un centru de returnare creat printr-o inițiativă comună a mai multor țări membre.
Inițiativa ar putea deschide calea unor acorduri similare cu alte state africane și ar schimba modul în care Europa gestionează migranții care nu mai au dreptul de ședere.
Nu toate guvernele europene susțin însă această abordare. Franța și Spania s-au numărat printre vocile critice față de externalizarea procedurilor de returnare, iar organizațiile pentru drepturile omului cer garanții suplimentare.