Românii care vor să obțină venituri suplimentare pot avea două contracte de muncă în același timp, chiar dacă lucrează pentru angajatori diferiți. Codul muncii permite cumulul de funcții, însă există reguli clare privind programul de lucru, contribuțiile sociale, impozitul pe salariu și incompatibilitățile profesionale. Iată ce trebuie să știe angajații înainte să semneze un al doilea contract.
Tot mai mulți salariați aleg să lucreze pentru doi angajatori, fie pentru a-și suplimenta veniturile, fie pentru a desfășura activități în domenii diferite. Legislația din România permite această variantă, iar un angajat nu este obligat să renunțe la primul loc de muncă pentru a putea semna un al doilea contract individual de muncă.
Dreptul de a avea mai multe locuri de muncă este reglementat prin articolul 35 din Codul muncii. Există însă câteva condiții care trebuie respectate, în special în ceea ce privește suprapunerea programului, timpul de odihnă și obligațiile fiscale.
Prin urmare, o persoană care are deja un contract cu normă întreagă poate încheia un al doilea contract, inclusiv cu timp parțial, dacă sunt respectate prevederile legale.
Trebuie să ceri acordul primului angajator?
Nu. În situațiile obișnuite, salariatul nu are nevoie de acordul primului angajator pentru a semna un al doilea contract de muncă.
Dreptul de a cumula mai multe funcții este prevăzut expres în Codul muncii, iar angajatorul nu poate interzice în mod general exercitarea acestui drept.
Există însă situații în care trebuie verificate obligațiile de confidențialitate, fidelitate și eventualele incompatibilități profesionale. De exemplu, anumite funcții publice și profesii reglementate prin legi speciale au restricții privind desfășurarea simultană a altor activități.
Câte ore poți lucra dacă ai două contracte?
Programul de lucru este unul dintre cele mai importante aspecte pentru persoanele care au două locuri de muncă.
Potrivit Codului muncii, durata normală a timpului de lucru pentru un salariat cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă legală este, ca regulă, de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, calculată ca medie în perioada de referință prevăzută de lege.
În plus, salariații au dreptul la cel puțin 12 ore consecutive de repaus între două zile de muncă și la 48 de ore consecutive de repaus săptămânal, în condițiile Codului muncii.
În cazul cumulului de contracte, trebuie respectată și interdicția suprapunerii programelor de lucru.
De exemplu, o persoană poate avea un contract de muncă de luni până vineri, între orele 08:00 și 16:00, și un al doilea contract cu timp parțial, într-un interval diferit.
Situația devine însă mai complicată atunci când angajatul dorește să aibă două contracte cu normă întreagă. Faptul că programele nu se suprapun nu înseamnă automat că este respectată întreaga legislație privind timpul de muncă și perioadele de odihnă. Trebuie analizate inclusiv regulile aplicabile fiecărui raport de muncă.
Inspecția Muncii precizează că, atunci când un salariat are două contracte la același angajator, trebuie să ocupe funcții diferite și să nu depășească 12 ore de muncă pe zi în baza celor două contracte.
Ce taxe plătești dacă ai două contracte de muncă?
Un salariat care are două contracte individuale de muncă nu plătește o taxă specială pentru cumulul de funcții.
Fiecare angajator calculează, reține și declară impozitul și contribuțiile aferente salariului pe care îl plătește.
În regimul general de impozitare a salariilor, principalele obligații fiscale sunt:
CAS - contribuția la pensii: 25% din baza de calcul;
CASS - contribuția la sănătate: 10% din baza de calcul;
Impozitul pe venit: 10% din baza impozabilă;
CAM - contribuția asiguratorie pentru muncă: 2,25%, suportată de angajator.
CAS, CASS și impozitul pe venit sunt reținute din salariul angajatului. CAM este achitată suplimentar de angajator.
Așadar, dacă o persoană lucrează pentru două companii, fiecare dintre acestea calculează obligațiile fiscale pentru venitul salarial plătit.
Exemplu: Cum se calculează taxele pentru două salarii
Să presupunem că un angajat are două contracte individuale de muncă:
În această situație, fiecare angajator calculează și reține contribuțiile aferente salariului plătit.
Salariatul datorează CAS și CASS pentru ambele venituri, potrivit regulilor fiscale aplicabile. Nu există însă o taxă suplimentară doar pentru că persoana respectivă are două locuri de muncă.
Calculul concret al impozitului depinde și de deducerile fiscale aplicabile, inclusiv de existența funcției de bază.
Ce se întâmplă dacă ai două contracte part-time?
Persoanele care au două contracte cu timp parțial trebuie să acorde atenție regulilor fiscale privind contribuțiile sociale minime.
În anumite situații, dacă salariul brut obținut dintr-un contract part-time este sub nivelul salariului minim brut pe țară, CAS și CASS se raportează la o bază minimă stabilită de Codul fiscal.
Există însă excepții.
Una dintre acestea vizează salariații care obțin venituri din două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar bazele lunare cumulate de calcul pentru CAS și CASS ating cel puțin nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.
Pentru aplicarea excepției, salariatul trebuie să respecte procedura prevăzută de legislația fiscală și să depună declarația pe propria răspundere și documentele justificative necesare la angajatorii relevanți.
Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, contribuțiile se calculează la veniturile efectiv realizate, fără completarea bazei până la nivelul salariului minim pentru fiecare contract.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru exceptare, diferența de contribuții rezultată din aplicarea bazei minime este suportată, în principiu, de angajator.
Unde declari funcția de bază dacă ai două locuri de muncă?
Atunci când o persoană are mai multe contracte de muncă, trebuie să stabilească unde exercită funcția de bază din punct de vedere fiscal.
Acest lucru este important deoarece deducerea personală se acordă la funcția de bază, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul fiscal.
Deducerea personală nu se aplică simultan la ambii angajatori.
La celălalt loc de muncă, impozitul se calculează fără această deducere.
Prin urmare, alegerea funcției de bază poate influența suma netă pe care angajatul o primește lunar.
În ce situații este interzis să ai două contracte de muncă?
Deși cumulul de funcții este permis, există și excepții. Unele profesii și funcții sunt supuse unor reguli speciale de incompatibilitate.
Printre situațiile care trebuie verificate se numără:
Funcțiile publice și profesiile reglementate. Anumite categorii de funcționari publici, magistrați și alte persoane care exercită funcții reglementate prin legi speciale au restricții privind cumulul de activități.
Conflictul de interese. Faptul că o persoană lucrează pentru două companii nu reprezintă automat un conflict de interese. Totuși, pot exista situații în care activitatea desfășurată pentru al doilea angajator afectează interesele legitime ale primului.
Obligațiile de confidențialitate și fidelitate. Salariatul trebuie să respecte obligația de fidelitate față de fiecare angajator în executarea atribuțiilor de serviciu și să nu divulge informații confidențiale.
Clauzele de neconcurență. Acestea trebuie analizate în funcție de condițiile în care au fost încheiate și de prevederile legale aplicabile.
Ce obligații ai dacă lucrezi pentru doi angajatori?
Persoanele care au două contracte de muncă trebuie să respecte obligațiile asumate prin fiecare contract.
Printre acestea se numără:
Respectarea programului de lucru stabilit cu fiecare angajator;
Evitarea suprapunerii programelor;
Respectarea timpului de odihnă;
Respectarea obligațiilor de confidențialitate și fidelitate;
Comunicarea informațiilor necesare pentru aplicarea corectă a regimului fiscal;
Verificarea eventualelor incompatibilități prevăzute de lege.
La rândul lor, angajatorii trebuie să înregistreze contractele în REGES-ONLINE, să țină evidența timpului de muncă și să calculeze, să declare și să achite obligațiile fiscale aferente salariilor.
Trebuie să depui Declarația unică dacă ai două contracte de muncă?
În mod obișnuit, nu. Dacă o persoană obține exclusiv venituri salariale de la angajatori din România, iar aceștia calculează, rețin și declară corect impozitele și contribuțiile, nu trebuie să depună Declarația unică doar pentru că are două contracte de muncă.
Situația poate fi diferită dacă persoana obține și alte categorii de venituri pentru care există obligația declarării individuale.
Românii pot avea două sau chiar mai multe contracte de muncă în același timp, fără să fie obligați să ceară acordul primului angajator. Cumulul de funcții este un drept prevăzut de Codul muncii, iar fiecare contract oferă dreptul la salariul corespunzător.
Totuși, angajații trebuie să fie atenți la programul de lucru, perioadele de odihnă, calculul contribuțiilor și eventualele incompatibilități profesionale. În special în cazul contractelor part-time, verificarea regulilor fiscale poate face diferența între plata corectă a contribuțiilor și aplicarea unei baze minime de calcul.