money.ro
🔔 Alerte
ActualitateEveline Păuna

România premiază meseriile pe care nu mai știe să le facă atractive

Publicat la 09.10.2026, 11:07:37

Distribuie:WhatsAppFacebookX
România premiază meseriile pe care nu mai știe să le facă atractive
DiscoverGoogle NewsSursă preferată

Am reușit să transformăm facultatea într-o obligație socială și meseria într-o soluție de avarie. Acum descoperim că economia are nevoie tocmai de oamenii pe care i-am învățat să-i privească de sus.

România a ajuns în punctul în care poate organiza o gală pentru meseriași la Palatul Cotroceni, dar încă nu știe foarte bine cum să-i convingă pe părinți că ar fi o idee bună ca propriii copii să devină meseriași. Pe 8 octombrie a fost anunțată cea de-a doua ediție a Galei Inovației și Performanței în Învățământul Dual, programată pentru 9 noiembrie, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Evenimentul va premia elevi, profesori, companii și parteneriate educaționale. Motto-ul este frumos și, mai ales, adevărat: „Dualul contează. Meseria construiește România viitorului”. Numai că, înainte să construim România viitorului, poate ar trebui să discutăm despre motivul pentru care, în România prezentului, meseria a rămas pentru atâtea familii o opțiune de care speră să nu aibă nevoie.

Avem o relație profund contradictorie cu munca practică. Ne plângem că nu găsim electricieni, instalatori, mecanici, tehnicieni, sudori sau oameni capabili să monteze corect o instalație. Suntem impresionați de cât costă o intervenție bine făcută și povestim cunoscuților despre meseriașul care ne-a rezolvat o problemă în două ore, după ce alți trei au încercat fără succes. Îi admirăm competența, îi plătim factura și îi salvăm numărul de telefon cu o grijă pe care n-o manifestăm întotdeauna nici față de rude. Dar când copilul nostru începe să se apropie de momentul alegerii unei profesii, ambițiile se schimbă. Dintr-odată, succesul are nevoie de un birou, de o diplomă universitară și, preferabil, de o denumire a funcției care să nu necesite explicații la mesele de familie.

Nu este vorba despre toți părinții și nici despre toate familiile, desigur. Există oameni care respectă meseriile, există tineri care le aleg cu convingere și există companii care investesc serios în formarea lor. Dar prejudecata socială este suficient de răspândită încât să merite pusă sub lupă. În imaginarul nostru colectiv, copilul care merge la facultate „a reușit”, iar cel care alege o rută profesională trebuie adesea să demonstreze că alegerea sa nu ascunde un eșec. Am creat o ierarhie a respectabilității în care valoarea muncii este stabilită înainte ca munca să înceapă.

Diploma a devenit un obiect de familie

În România, facultatea nu este întotdeauna o etapă de educație. Pentru multe familii, ea reprezintă o promisiune de mobilitate socială, dovada că următoarea generație va avea o viață mai ușoară și confirmarea că sacrificiile părinților au avut un rost. Această aspirație are rădăcini cât se poate de legitime: generații întregi au asociat munca fizică grea cu salariile mici, uzura corpului, lipsa protecției și posibilitățile limitate de avansare. Părinții care și-au dorit copiii la facultate au încercat, de multe ori, să-i ferească de dificultățile pe care le cunoscuseră ei înșiși.

Problema apare când o strategie care a funcționat într-un anumit context istoric este transformată într-o regulă universală. Piața muncii se schimbă, tehnologia transformă profesiile, iar economia începe să recompenseze competențe care nu presupun neapărat un traseu universitar clasic. Cu toate acestea, prestigiul social se mișcă mult mai încet decât cererea de pe piață. Continuăm să presupunem că un tânăr cu diplomă universitară are automat perspective mai bune decât unul care stăpânește o meserie, deși realitatea depinde de domeniu, de calitatea pregătirii, de regiune, de experiență și de capacitatea fiecăruia de a se adapta.

Așa se face că un adolescent poate ajunge să aleagă o facultate despre care știe foarte puțin, pentru o profesie pe care nu și-o dorește în mod special, numai pentru că alternativa i se pare social mai riscantă. Întrebarea „La ce facultate dai?” este încă rostită, în multe medii, cu naturalețea cu care întrebăm pe cineva ce vârstă are. Întrebarea „Ce știi să faci foarte bine?” apare mult mai rar. Prima caută o instituție. A doua caută o competență. Și, dacă ar fi să judecăm după felul în care ne organizăm așteptările, instituția continuă să câștige.

Nu trebuie să diminuăm importanța studiilor universitare pentru a observa acest dezechilibru. România are nevoie de medici, ingineri, cercetători, profesori, juriști și specialiști cu pregătire academică solidă. Dar are nevoie și de tehnicieni excelenți, mecanici pricepuți, electricieni responsabili și profesioniști capabili să întrețină infrastructura de care depind toate celelalte ocupații. Un spital modern nu funcționează numai datorită medicilor, după cum o fabrică performantă nu funcționează numai datorită inginerilor. Economia este mult mai puțin impresionată de ierarhiile noastre sociale decât ne place să credem.

Piața muncii nu ne respectă prejudecățile

Există o ironie economică pe care România o descoperă periodic, de fiecare dată când are nevoie de cineva care să repare ceva: profesiile pe care le-am considerat inferioare ca statut pot deveni extrem de valoroase atunci când competența este rară. Nu înseamnă, desigur, că orice meseriaș câștigă mai mult decât orice absolvent de facultate. O asemenea comparație ar fi la fel de superficială ca prejudecata pe care încercăm să o corectăm. Înseamnă însă că valoarea economică a unei competențe nu este determinată de cât de elegant sună profesia. Adică un electrician foarte bun poate avea o carieră solidă. Un tehnician specializat în echipamente industriale poate deveni indispensabil unei companii. Un mecanic care înțelege sistemele electronice ale automobilelor moderne are nevoie de cunoștințe tehnice serioase și de formare continuă. Iar un profesionist care își construiește o afacere în jurul unei meserii poate ajunge să gestioneze angajați, investiții, contracte și relații comerciale. În toate aceste situații, competența practică este începutul unei cariere.

Desigur, există și reversul. Multe meserii implică efort fizic, riscuri profesionale, venituri inegale și condiții de muncă dificile. Nu putem pretinde că schimbarea percepției sociale va rezolva automat aceste probleme. Un tânăr nu va alege o școală tehnologică doar pentru că i se spune că meseria este frumoasă. Are nevoie să știe unde va învăța, pe ce echipamente va lucra, cine îl va pregăti, ce calificare va obține, ce venituri poate avea și cum poate evolua profesional. Tocmai aici începe adevărata discuție despre învățământul dual. Acesta poate aduce împreună școala și angajatorul, teoria și practica, pregătirea profesională și nevoile economiei, dar un parteneriat între o companie și o unitate de învățământ nu devine automat un succes pentru că există un contract semnat. Contează dacă elevul învață efectiv o meserie, dacă profesorii au resursele necesare, dacă echipamentele sunt relevante și dacă pregătirea îi permite tânărului să lucreze și în altă parte, nu doar pentru compania care l-a format.

Datele Ministerului Educației arată că, în anul școlar 2024–2025, învățământul dual avea 17.792 de elevi. Pentru același an, au fost planificate 9.206 locuri pentru intrarea în această rută, dar gradul de ocupare a fost de aproximativ 77%. Cu alte cuvinte, aproape un sfert dintre locurile planificate au rămas neocupate. Ministerul a indicat printre explicații preferința absolvenților de gimnaziu pentru alte trasee liceale, dar și abandonul școlar. Nu avem de aici dovada că toate locurile libere sunt consecința prejudecăților familiale. Avem însă dovada că simpla existență a ofertei nu este suficientă pentru a atrage elevii.

Și mai interesant este ce se întâmplă cu implicarea companiilor. Numărul operatorilor economici parteneri în învățământul dual a crescut de la 227 în anul școlar 2017–2018 la 869 în 2024–2025. Este o evoluție importantă, care arată că interesul mediului economic există. Dar între interesul companiilor și alegerea efectivă a elevilor se află o întreagă societate, cu așteptările, temerile și reflexele ei.


Vrem meseriași, dar am lăsat școala profesională să devină un stigmat

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le putem face este să le cerem adolescenților să repare, prin propriile alegeri, reputația unui sistem pe care adulții de astăzi au contribuit să o deterioreze. Timp de ani întregi, școala profesională a fost prezentată prea des ca destinația celor care nu au obținut rezultate suficient de bune pentru un liceu considerat prestigios. A devenit, în limbajul cotidian, un verdict despre capacitatea elevului, nu o opțiune educațională cu obiective proprii. Această percepție are consecințe. Un adolescent de 14 sau 15 ani nu își alege viitorul într-un laborator perfect rațional, comparând salarii, competențe și perspective economice, ci îl alege într-o familie, într-o clasă, într-un grup de prieteni, într-o comunitate care îi transmite zilnic ce înseamnă să reușești și ce înseamnă să dezamăgești. Dacă o rută educațională este asociată cu eșecul, tânărul va avea nevoie de mult mai mult decât o broșură bine făcută pentru a o considera atractivă.

Aici intervine responsabilitatea școlii, dar și a angajatorilor. Elevii ar trebui să poată vedea cum arată efectiv o zi de muncă într-o fabrică modernă, într-un atelier performant, într-un laborator tehnic sau într-o companie de mentenanță. Ar trebui să cunoască profesioniști care își practică meseria cu plăcere și competență, dar și să primească informații oneste despre dificultăți, salarii și posibilități de evoluție.

O meserie aleasă din interes și aptitudine poate fi o alegere excelentă. Aceeași meserie, aleasă pentru că toate celelalte uși au fost închise, poate deveni începutul unei frustrări. Diferența nu o face denumirea calificării, ci libertatea reală a alegerii și calitatea formării.

Nu toți copiii trebuie să devină manageri. Și nici antreprenori

Am construit în ultimii ani o cultură profesională în care aproape orice traseu trebuie justificat prin posibilitatea de a ajunge „mai sus”. Un angajat bun ar trebui să devină manager. Un specialist bun ar trebui să-și deschidă o firmă. Un meseriaș bun ar trebui, ideal, să ajungă patron. Parcă ne este greu să acceptăm că un om poate avea o carieră valoroasă și o viață împlinită fără să conducă o echipă, fără să dețină o companie și fără să-și transforme profesia într-o demonstrație permanentă de ascensiune socială.

Este încă o formă de dispreț mascat față de competența practică. Îl felicităm pe omul care lucrează bine, dar îi sugerăm că adevărata reușită va veni când nu va mai fi nevoit să facă el însuși acea muncă. Un mecanic este apreciat, dar devine cu adevărat admirabil când are propriul service. Un bucătar este talentat, dar succesul suprem pare să fie restaurantul lui. Un electrician este priceput, dar ar trebui să înființeze o companie de instalații. În această logică, munca bine făcută este doar o etapă intermediară către ceva considerat superior.

Numai că economia are nevoie și de oameni care vor să rămână excelenți în profesia lor. Avem nevoie de tehnicieni cu experiență, de specialiști care își perfecționează meseria timp de decenii și de profesioniști care pot forma, la rândul lor, generații noi. Dacă singura noastră definiție a succesului presupune ieșirea din practica efectivă a meseriei, vom continua să avem o problemă cu oamenii care trebuie să o practice.

La Cotroceni se poate premia excelența. Prestigiul se câștigă în afara palatului

Gala anunțată pentru 9 noiembrie are o miză legitimă. Să aducă în atenția publică elevi, profesori și companii care construiesc alternative educaționale serioase. Să arate că performanța nu aparține exclusiv universităților și că pregătirea profesională merită vizibilitate și recunoaștere. Este important ca astfel de inițiative să existe, iar patronajul prezidențial poate contribui la vizibilitatea lor.

Dar ar fi păcat ca respectul pentru meserii să devină încă o valoare pe care o celebrăm solemn, fără să o practicăm în viața de zi cu zi. O gală poate oferi recunoaștere unor oameni. Nu poate schimba, de una singură, felul în care un părinte reacționează când copilul îi spune că nu vrea să meargă la facultate. Nu poate transforma automat un liceu tehnologic slab dotat într-o școală performantă și nici nu poate convinge o companie să investească în pregătirea elevilor dacă aceasta nu vede un beneficiu real.

Avem nevoie de oameni care să construiască locuințe, să întrețină rețele electrice, să repare utilaje, să monteze instalații și să facă posibilă funcționarea unei economii moderne. Suntem chiar dispuși să-i aplaudăm, să-i premiem și să le dedicăm evenimente la cel mai înalt nivel.

Mai dificil este, pentru o familie, momentul în care unul dintre acești viitori profesioniști locuiește în casa acesteia, are 15 ani și anunță că nu vrea să urmeze drumul pe care familia i l-a imaginat. Atunci se vede cât de mult respectă cineva, de fapt, meseriile.

România nu duce lipsă doar de meseriași. Duce lipsă și de curajul de a considera meseria o reușită în sine. Până vom rezolva această contradicție, vom continua să spunem, cu toată convingerea, că țara are nevoie de electricieni, mecanici, instalatori și tehnicieni. Și vom spera, în tăcere, că ai noștri vor ajunge directori.



Articole înrudite

Cele mai citite

  1. 1Mama lui Marian Oprișan, pensionara cu venituri de 4 milioane de euro. Cum au ajuns banii, mașinile și proprietățile familiei pe numele acesteia
  2. 2Salonul Kulturhaus 01 își deschide porțile pe 21 noiembrie. Peste 400 de lucrări și un experiment despre accesul la artă
  3. 3Internetul se oprește, băncile se blochează? Adevărul din spatele „apocalipsei digitale” anunțate pentru 17 noiembrie
  4. 4Șeful STB încasa 9.000 de euro pe lună, iar un director avea și salariu, și pensie. Compania are datorii de miliarde de lei
  5. 5Robert Negoiță vrea să transforme Parcul Pantelimon în Disneyland de București. Telegondolă, rollercoaster și grotă cu pirați, pe bani publici

Newsletter zilnic money.ro

Știrile care contează și piețele, în fiecare dimineață, în 2 minute.

Urmărește pe DiscoverUrmărește pe Google NewsAdaugă ca sursă preferată